miercuri, 4 mai 2016

Momentul X - Intarcarea :)

Mi-am dorit f mult sa alaptez. Si am alaptat. 4 ani si 3 saptamani fix. Am alaptat la cerere, oricand, oricat si oriunde - chiar si in telecabina de la Mamaia, daca e sa-mi amintesc locuri mai ciudate :). Si a fost frumos si natural.
Initial am zis macar 3 luni, cand am ajuns la pragul de 3 luni am zis macar pana la 6 luni, cand am ajuns la 6 luni m-a luat gura pe dinainte si i-am zis Corinei: draga mea, de acum inainte si pana la 5 ani, cat vrei tu. Si a vrut. Am tot auzit ca undeva intre 2 si 3 ani se autointarca. Nimic. Apoi am citit ca totusi, undeva intre 3 si 4... si tot nimic. Dragoste mare cu titele astea.
Procesul de intarcare a fost unul lung si natural. Nu mai stiu cand a incetat sa foloseasca titi drept confort cand se lovea sau cand avea un bai. Nu mai stiu nici momentul exact cand a inceput sa doarma toata noaptea.
Pana la 5 luni am facut room sharing, ea dormea in patut si o luam de fiecare data cand avea nevoie sa o alaptez. A fost greu pt mine, dar pe vremea aia nu reusesm nicicum sa pricep pozitia de alaptat dintr-o parte, intinsa in pat. La 5 luni, am descoperit cosleeping-ul, fortata de situatie (concediu). Maaare descoperire. Nu prea ma mai trezeam noaptea, lasam doar "instalatia" la dispozitie, si isi gasea singura drumul. La 2 ani a avut o perioada cand, din ceva motiv inca necunoscut sugea intr-un fel in care am ajuns sa am rani mai puternice decat la inceputurile alaptarii. Ma batea gandu sa o intarc. Dar dragostea era prea mare, si gandul nu m-a batut destul, asa ca am strans din dinti, am pus comprese Multimam (minunea de pe lume) si am continuat.
A ajuns acum, in ultimele 6 luni aprox, sa pape titi doar la culcare si la trezire, si rar cerea de drag in timpul zilei cand ma intorceam de la servici, si si mai rar noaptea.
Evident ca am auzit diverse comentarii, care mai de care, mai ales dupa ce trecuse de 1,5 -2 ani... Ca vai, ca e mare, ca ai de gand sa alaptezi pana s-a marita? Ca vai ca e rusine - la asta, spusa de fata cu Cori le-o taiam vehement, si ii spuneam Corinei ca nu e nici o rusine, ci e normal si natural. La restul comentariilor le dadeam ignore. La cei care erau mai cu gura mare le spuneam ca lor li se pare mai normal ca fetita mea sa bea laptele altei mame (vaca) decat laptele mamei ei? Taceau, ca deh, ce mai puteau sa zica? Oricum, m-am bucurat de sustinerea familiei, careia ii multumesc enorm.
In decembrie anul trecut, profitand de vacanta de 2 saptamani, am zis ca gata, e timpul sa terminam cu titi, ma gandeam ca numa bine ca sunt acasa, avem timp de dragaleala, sa fiu alaturi de ea, etc. Am inceput sa beau ceai de salvie, s-a simtit scaderea lactatiei, dar cum ea insista, laptele tot venea. Planul s-a dus pe apa sambetei cand m-am apucat eu de bocit la modul f grav cand ma gandeam ca no, acum e ultima data cand suge seara, acum e ultima data cand suge dimineata, etc. Plus ca nu o anuntasem dinainte de intentia mea, nu aveam un plan concret... asa ca am renuntat si am zis ca a veni si vremea aia.
Si a venit. Cu 2 saptamani inainte de Pasti am anuntat-o ca peste 2 saptamani terminam cu titi, ca se termina laptele, ca asa e natural, ca e mare, ca...diverse povesti. Am intrebat-o cum se gandeste ca va adormi dupa ce nu vom mai avea titi. Mi-a zis ca sa-i pun in sticluta lapte de cocos si o sa puna sticluta la titele mele si o sa zica ca e lapte de la mine.
Ii mai aduceam aminte din cand in cand ca se apropie termenul. Nu comenta, da nici nu ma baga in seama neaparat. In aceste 2 saptamani a scris Adriana postul despre intarcarea fetitei mai mici si folosirea uleiului de menta. Pfuuu, mana cereasca, a venit la fix postul, ca numa gandul la ceaiul de salvie imi intorcea stomacul pe dos. Asa ca am inceput sa iau si eu capsule cu ulei de menta. Cori a vazut ca intradevar laptele e tot mai putin.
Luni seara a fost prima seara in care trebuia sa adoarma cu mine dar fara titi. Dimineata m-am facut cu putin ulei pe sani (Corinei nu ii place menta, ca o pisca), a simtit mirosul, i-am zis ca acum titele nu mai fac lapte, doar un pic de menta. Ma asteptam la jeliri, plansete, scandal. Si vaaai, a fost atat de lin si de frumos, a baut din sticluta lapte de cocos, dupa exact acelasi comportament pe care il avea cand sugea titi. Am leganat-o langa mine, am pupat-o, i-am multumit pentru perioada minunata de alaptat, si pentru perioada minunata care va urma. Si a adormit, lin, simplu, frumos, in 10 minute.
Nu am indraznit sa ma bucur prea tare, ca am zis deh, e ca la gradi, prima zi e bine, ca nu isi da seama ce se intampla, vedem a doua zi. Ieri, a fost la fel. A cerut titi, i-am explicat ce si cum, a baut lapte de cocos, a dragalit titele, si-a bagat capul in ele, le-a jelit 3 secunde (mi-au dat si mie lacrimile), apoi s-a cocotat pe mine si a adormit.
Cam asa a fost la noi. Lung, frumos si implinitor. Multumesc Cori, iubirea vietii mele.