Eu sunt uimita de cat de curata e mintea copiilor. Si cum judeca ei chestiile care se intampla zi de zi. Si cum surprind esenta lucrurilor. Am multe de invatat.
Din capitolul "logica la 3 ani", si cum nu ii poti prosti cum vrei tu, chiar daca te crezi mai desptept:
Intr-o dupa masa, am vopsit-o pe buni. Era cu vopseaua in cap, povesteam, astepta sa-si faca efectul.
Cori, evident cu chef de joaca, are un obicei drag ei, sa se dea pe topogan, topoganul din casa fiind marginea canapelei. Ca sa faca asta are nevoie de ajutorul unui adult sa o ridice pe margine.
- Buni, vreau sa ma dau pe topogan!
- Pai nu pot acum sa te ajut, ca uite, sunt murdara cu vopsea (sa fie clar, vopseaua era doar pe par)
Cori sta cateva secunde, cu privirea care indica munca neuronilor, apoi zice:
- Da esti cu vopsea si pe maini?
- Nu.
- Atunci poti sa ma ridici, ca ma ridici cu mainile, nu cu capul...
Recent, avea ceva muci. Nu era racita, doar nasul putin infundat. Buni incerca sa o convinga sa-si sufle nasul:
- Hai Cori, trebuie sa-ti sufli nasul.
- Nu vreau! (asta e raspunsul standard la aproape orice solicitare care nu are un beneficiu direct si evident pentru ea in momentul solicitarii).
- Da trebuie sa-ti sufli nasul, ca sa poti manca.
- Da eu manac cu gura, nu cu nasul.
Pam pam.
Dupa masa, acasa, Tati la calculator, eu prin casa, Cori se juca in camera mare. La un moment dat, cu coada ochiului, prinde Tati o miscare in care i se pare ca baga Cori ceva in gura. Pentru ca se juca cu ceva maruntisuri, s-a speriat ca nu cumva sa se inece. Cu o mina ingrijorata si cu vocea tremurand zice:
- Cori, ce ai in gura?
Cori se uita oarecum surprinsa la el, ca si cum nu a inteles intrebarea.
Tati repeta, ingrijorarea din voce crescand, si incercand sa obtina un raspuns cat mai rapid:
- Cori, ce ai in gura? Spune-mi ce ai in gura!
Cu o mina foarte inocenta, in continuare neintelegand de ce Tati e asa agitat, raspunde:
- Dinti.
