Zapada rece si revolta

N-as putea spune ca, luata din context, aceasta poveste este amuzanta, dar pentru noi, aseara, a fost extrem de savuroasa.
Ne pregatim de iarna, povestim despre zapada, oameni de zapada, saniuta, cantam cantelcele si ne facem planuri cum ne vom juca in zapada. Noi adultii...asa, mai rezervat, ca prognozele meteo nu prea sunt favorabile. Corina insa, e nerabdatoare tare, desi, neavand inca notiunea timpului, nu putem defini prea bine termenul de nerabdare :)
Anul trecut nu a vazut nici un strop de zapada - ca nu a fost in zona noastra, si prin alte parti nu am mers. Acum doi ani, s-a balacit la propriu in ea, doar ca era asa de bebelasa, ca nu isi mai aduce aminte constient.

Aseara, ploaia de peste zi, in zona Polusului, s-a transformat in zapada. Mai apoasa ce e drept, dar a reusit sa se depuna intr-un strat de 2-3 cm in curte si pe masini. Cand am plecat de la Buni, Cori vazut zapada, incantata, hai sa ne jucam, hai sa facem om de zapada, hai sa.. Am temperat-o putin, ca inca ningea foarte tare, si ne cam grabeam sa ajungem acasa, i-am zis ca ne jucam a doua zi. Ca sa existe totusi un compromis, i-a cerut taticului sa-i dea niste zapada de pe masina. Practic, a fost primul ei contact constient cu zapada. Tati i-a pus niste zapada in manuta, si mi-a dat-o in brate, in masina.
Tinand zapada in palma, cu mana usor tremurand, cu fata intrebatoare, ca oare ce o fi senzatia asta:
- Uite mami, mi-a dat tati zapada... si ma priveste in continuare nedumerita.
- Si e rece iubire?
- Da... e rece... zice ea, usurata ca intelege ce se intampla de fapt.
- Da iubire, zapada e rece, hai sa o aruncam asta afara, si maine, cand ne luam manusile, iti iei alta zapada la mana. Zic asta, iau zapada din mana ei si o arunc afara.
Sta putin, judeca ceva si apoi zice:
- Da, sa faca tati cald in masina, si o putem lua inapoi, ca nu mai e rece.
Ne amuzam noi bine, apoi incepe revolta:
- Da de ce nu mi-ai dat manusi?
- Nu mi-am dat seama ca e asa frig, si asa multa zapada, cand am venit noi acasa, inca ploua. Lasa ca luam maine manusile.
- Da de ce nu mi-ai dat manusi? Cum se poate asa ceva?! si "saniuta fuge, nimeni n-o ajunge" are manusi, si toti copiii au manusi, numai mie nu mi-ai dat. Nu se poate asa ceva!
Radem in surdina, pentru ca problema ei e adevarata pentru ea, raman si fara explicatie, alta decat cea spusa anterior, pe care o repet totusi ca pe o poezie, in speranta ca o va accepta totusi. Dupa inca niste proteste cu variatiuni din aceleasi cuvinte, cumva proceseaza mesajul meu si spune, ca o concluzie:
- Da, maine imi dai manusi. Asa ceva se poate.